Conferința ”Drepturile mămicilor la locul de muncă”

❤️ Să fii mamă e poate cel mai dificil job! Fără fișa postului, fără program de lucru și plătit doar cu zâmbete și îmbrățisări 🙂
🤷‍♀️ Dar totul devine mai complicat când trebuie să îmbinăm această calitate cu cea de salariate, iar lucrurile devin mult mai dificile când resimțim o schimbare de atitudine (în rău) a șefilor după ce îi anunțăm că am rămas însărcinate.
📃 Din fericire, mamele se bucură în România de o protecție legală destul de bine pusă la punct și cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi e să cunoaștem aceste drepturi și să vedem cum le putem aplica în practică, astfel încât să ne putem bucura de tot ce înseamna experiența maternității cât mai lipsite de stres și nesiguranță în ceea ce privește locul de muncă.
📌 În 18 decembrie 2024, ora 15:00, Costel Gîlcă – Conferințe de dreptul muncii organizează o nouă conferință – ”Drepturile mămicilor în relația cu angajatorul” – la care am onoarea să fiu invitată.
Vă așteptăm la The Coffee Shop Constitutiei la o cafea bună, sau, dacă aveți un pitic mic în brațe🤱, vă puteți conecta pe Zoom și să participați online.

Accesul este gratuit! Pentru participare vă puteți înscrie printr-un email la adresa conferinte@costelgilca.ro.

Un share către mămicile pe care le cunoașteți este mult apreciat! 🤗

Directiva europeană privind transparența salarială și egalitatea de remunerare – repere principale

În data de 17 mai 2023 a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Directiva (UE) 2023/970 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de consolidare a aplicării principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare între bărbați și femei prin transparență salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii care a intrat în vigoare în data de 5 iunie 2023.

Directiva nu are aplicabilitate directă în dreptul național, însă stabilește dispoziții care trebuie implementate de toate statele membre, inclusiv de România.

Punctul de pornire în adoptarea Directivei l-a constituit aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, obligațiile impuse prin Directivă urmărind să pună la dispoziția salariaților mijloacele necesare pentru aflarea informațiilor privind nivelul de remunerare în cadrul întreprinderii în care își desfășoară activitatea, precum și în vederea apărării dreptului lor la egalitate de remunerare pentru muncă de aceeași valoare.

Totodată, trebuie menționat că Directiva stabilește că noțiunea de remunerație va include nu doar salariu ci și toate componentele complementare sau variabile care pot include, printre altele, bonusuri, compensaţii pentru ore suplimentare, facilităţi de călătorie, indemnizaţii pentru cazare şi mâncare, compensaţii pentru participarea la cursuri de formare, plăţi în caz de concediere, indemnizaţii prevăzute de lege în caz de boală, compensaţii obligatorii prevăzute de lege şi pensii ocupaţionale, toate acestea datorate prin lege, prin convenţii colective de muncă şi/sau pe baza practicii din fiecare stat membru.

1. Transparența salarială

Directiva stabilește o serie de obligații ale angajatorilor față de salariați atât actuali, cât și potențiali viitori, dispozițiile privind echitatea și transparența salarială aplicându-se atât pentru angajatorii din sectorul public cât și pentru cei din sectorul privat.

2. Transparența în cadrul procesului de recrutare

Candidații au dreptul de a primi din partea angajatorului informații privind nivelul inițial al remunerației care urmează a fi stabilit în postul oferit, iar remunerația trebuie stabilită pe baza unor criterii obiective și neutre din punct de vedere al sexului. totodată, candidatul trebuie informat cu privire la clauzele relevante ale contractului colectiv de muncă aplicate de angajator în legătură cu postul respectiv. Toate aceste informații vor fi furnizate în anunțul de angajare și înaintea interviului de angajare.

Anunțurile de post vacante și denumirile locurilor de muncă trebuie să fie neutre din punct de vedere al sexului iar procese de recrutare trebuie să se desfășoare într-un mod nediscriminatoriu.

3. Transparența în cadrul raporturilor de muncă

Potrivit Directivei, angajatorul are obligația de a pune la dispoziția lucrătorilor o descriere a criteriilor neutre din punctul de vedere al sexului utilizate pentru a defini evoluția lor salarială și avansarea în carieră.

Lucrătorii vor avea dreptul de a solicita și de a primi în scris informații cu privire la nivelul salarial individual și despre nivelurile medii salariale, defalcate pe sexe și categorii de lucrători care desfășoară fie aceeași activitate sau muncă de aceeași valoare – sau mai pe scurt, informații despre echitatea salarială. Toate aceste informații vor fi puse însă la dispoziția lucrătorilor cu respectarea principiilor GDPR.

Totodată, angajatorii  cu peste 100 de salariați vor avea obligația de a raporta anual sau o dată la trei ani date privind diferențele de remunerare din cadrul societății. Atât salariații cât și autoritățile publice competente vor putea solicita clarificări angajatorului cu privire la orice eventuale diferențe salariale între femei și bărbați, iar în cazul în care diferențele nu sunt justificate pe criterii obiective și neutre din punct de vedere al sexului, angajatorul va avea obligația de a remedia situația, iar salariatul păgubit va avea dreptul de a solicita și de a obține despăgubiri integrale pentru prejudiciul cauzat.

În vederea implementării acestui principiu al transparenței, angajatorii nu vor mai avea voie să insereze în contractele de muncă sau în alte acte obligația salariatului de a păstra confidențialitatea propriului salariu.

Practic, după transpunerea în dreptul intern a directivei, salariații din România vor avea următoarele drepturi:

  • dreptul de a fi informat cu privire la remunerația oferită pentru postul publicat încă din momentul depunerii candidaturii, spre deosebire de practica existentă în care angajatorii dezvăluie candidatului drepturile salariale abia la momentul interviului;
  • dreptul de a fi informat cu privire la criteriile de stabilire a salariilor, primelor, bonusurilor și a celorlalte beneficii;
  • dreptul de a solicita și de a primi informații comparative între propriile drepturi salariale și cele ale altor angajați pe poziții similare.

Egalitatea de șanse este scopul actului normativ, iar informarea corectă a salariaților a fost considerat ca fiind un element esențial în vederea asigurării respectării principiului nediscriminării în ceea ce privește remunerarea lucrătorilor.

Toate statele membre au obligația de a transpune prevederile directivei în dreptul intern până la data de 7 iunie 2026. Rămâne de văzut și analizat modalitatea în care România va adopta aceste măsuri și cum vor fi ele implementate în practică pe piața muncii.

 

Concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav

Concediul și indemnizația se acordă până la vârsta de 7 ani a copilului sau până la vârsta de 18 ani pentru copilul cu handicap, pentru afecțiunile intercurente. Insa un proiect de lege adoptat de Parlament prevede extinderea varstei pana la 12 ani ai copilului. Pentru a intra în vigoare, proiectul de lege trebuie să fie promulgat și publicat în Monitorul Oficial.

Principalele prevederi ale OUG 158/2005 cu privire la concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav:

  • salariatul trebuie să fi cotizat la sistemul public de sănătate timp de minimum șase luni în ultimele 12 luni;
  • cuantumul brut lunar al indemnizației este de 85% din baza de calcul – media veniturilor brute lunare din perioada de stagiu;
  • indemnizația se poate acorda numai unuia dintre părinți, nu ambilor părinți;
  • concediul se acordă, de principiu, timp de 45 de zile calendaristice pe an (însă în anumite situații perioada poate fi prelungita).
  • medicul de familie poate acorda concediul doar pentru 14 zile calendaristice pe lună, iar concediul medical poate fi extins / acordat peste această limită doar de către medicul specialist;
  • concediul medical este acordat doar după prezentarea medicului care eliberează certificatul a unei adeverințe de salariat, din care să rezulte numărul de zile de concediu medical oferit în ultimele 12 luni, sau a dovezii încheierii unui contract de asigurare opțională cu o casă de sănătate.

Obligațiile angajatorilor conform Legii 361/2022 privind protecţia avertizorilor în interes public

Legea 361/2022 privind protecția avertizorilor de interes public („Legea 361/2022”) a intrat în vigoare în data 22 decembrie 2022 având drept scop implementarea Directivei (UE) 2019/1937, o obligație a României în calitate de stat membru UE. Deși în mass-media Legea 361/2022 a fost prezentată din perspectiva obligațiilor trasate autorităților publice sau companiilor de stat, aceasta impune în fapt obligații similare și persoanelor juridice de drept privat.

Aceste obligații sunt de imediată aplicare în ceea ce privește raportările primite de angajator de la potențiali avertizori de integritate, precum și în ceea ce privește cercetarea disciplinară a acestora ca urmare a raportării interne, externe sau divulgării publice.

Ce este raportarea și cine este avertizorul de integritate?

Legea 361/2022 stabilește că raportarea este orice comunicare scrisă sau orală de informații, efectuată prin canale interne (către angajator) sau externe (către autoritățile competente sau mass-media), cu privire la orice faptă care reprezintă o încălcare a legii, domeniile fiind specificate în art. 3 pct. 1 din lege.

Astfel devine avertizor de integritate orice persoană fizică care efectuează o raportare sau divulgă public informaţii referitoare la încălcări ale legii, obţinute în context profesional.

Avertizorul de integritate poate fi lucrătorul, persoanele care desfășoară o activitate independentă, acționarii, membrii în consiliul de administrare, de conducere sau de supraveghere al unei societăți, voluntarii, stagiarii, precum și orice persoană care lucrează sub supravegherea sau conducerea persoanei fizice sau juridice cu care s-a încheiat un contract, a subcontractanților și a furnizorilor acesteia. Totodată, poate fi avertizor și un candidat la un post, precum și un fost salariat.

Conținutul raportării

Pentru a fi supusă analizei, raportarea trebuie să cuprindă următoarele elemente:

  • numele şi prenumele,
  • datele de contact ale avertizorului în interes public,
  • contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile,
  • persoana vizată, dacă este cunoscută,
  • descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul persoanei juridice de drept privat,
  • după caz, probele în susţinerea raportării,
  • data şi semnătura.

Raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public – raportarea anonimă – se examinează şi se soluţionează în măsura în care conţine indicii referitoare la încălcări ale legii.

Evidența rapoartelor

Rapoartele se înscriu într-un registru special ținut de societate în format electronic, sub rezerva cerințelor de confidențialitate și se păstrează timp de 5 ani.

Modalitățile de raportare

Raportarea poate fi efectuată intern sau extern.

Raportarea internă se efectuează prin utilizarea canalelor interne de raportare pe care societățile au obligația de a le institui până la termenele stabilite în Legea 361/2022 prin  stabilirea de proceduri care sa prevadă modalitatea de primire a raportărilor, desemnarea persoanelor responsabile pentru examinarea și soluționarea raportărilor.

Potrivit Legii 361/2022, procedurile de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente trebuie să cuprindă următoarele elemente:

  • conceperea, instituirea şi gestionarea modalităţii de primire a raportărilor astfel încât să fie protejată confidenţialitatea identităţii avertizorului în interes public şi a oricărei părţi terţe menţionate în raportare şi să se împiedice accesul la raportare al personalului neautorizat;
  • obligaţia de a transmite avertizorului în interes public confirmarea primirii raportării, în termen de cel mult 7 zile calendaristice de la primirea acesteia;
  • desemnarea unei persoane, a unui compartiment sau a unui terţ, cu atribuţii în ceea ce priveşte primirea, înregistrarea, examinarea, efectuarea de acţiuni subsecvente şi soluţionarea raportărilor, care să acţioneze cu imparţialitate şi care să fie independent în exercitarea acestor atribuţii;
  • efectuarea cu diligenţă a acţiunilor subsecvente de către persoana desemnată;
  • obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la stadiul acţiunilor subsecvente, în termen de cel mult 3 luni de la data confirmării de primire sau, în cazul în care nu i s-a confirmat primirea raportării, de la expirarea termenului de 7 zile prevăzut la lit. b), precum şi, ulterior, ori de câte ori sunt înregistrate evoluţii în desfăşurarea acţiunilor subsecvente, cu excepţia cazului în care informarea ar putea periclita desfăşurarea acestora;
  • obligaţia de informare a conducătorilor autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat, cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării;
  • obligaţia de a furniza informaţii clare şi uşor accesibile privind procedurile de raportare externă către autorităţile competente şi, după caz, către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene;
  • obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării.

Obligația de a identifica sau de a institui canale interne de raportare trebuie îndeplinită până la data de 17 decembrie 2023 de companiile private care au între 50 și 249 salariați, Legea 361/2022 omițând să clarifice termenul pentru societățile care au peste 250 de angajați.

În aceste condiții, apreciem că obligația de implementare a măsurilor prevăzute de Legea 361/2022 pentru persoanele juridice de drept privat care mai mult de 249 salariați are drept termen data intrării în vigoare a legii, respectiv 22 decembrie 2022.

Canalele externe de raportare sunt reprezentate de autoritățile publice prevăzute prin Legea 361/2022:

  • autorităţile şi instituţiile publice care, potrivit dispoziţiilor legale speciale, primesc şi soluţionează raportări referitoare la încălcări ale legii, în domeniul lor de competenţă;
  • Agenţia Naţională de Integritate, denumită în continuare Agenţia;
  • alte autorităţi şi instituţii publice cărora Agenţia le transmite raportările spre competentă soluţionare.

Confidențialitatea

Identitatea avertizorului precum și orice informație care ar putea permite identificarea directă sau indirectă a avertizorului este supusă unei obligații de confidențialitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Aceeași confidențialitate este aplicabilă și cu privire la persoana vizată de raportare, precum și cu privire la persoanele terțe la care se face referire în raportare. Identitatea persoanei vizate este protejată cât timp sunt în desfăşurare acţiunile subsecvente raportării sau divulgării publice, cu excepţia cazului în care, ca urmare a soluţionării raportării sau divulgării, se constată că persoana vizată nu este vinovată de încălcările legii ce au făcut obiectul raportării sau divulgării.

Interdicția represaliilor împotriva avertizorilor de integritate

Este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor în interes public, ameninţări cu represalii sau tentative de represalii, în special cele care privesc:

  • orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
  • concedierea sau eliberarea din funcţia publică;
  • modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
  • reducerea salariului şi schimbarea programului de lucru;
  • retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă sau în funcţia publică şi a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanţei profesionale individuale, inclusiv a funcţionarilor publici, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfăşurată;
  • aplicarea oricărei alte sancţiuni disciplinare;
  • constrângerea, intimidarea, hărţuirea;
  • discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
  • refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut aşteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
  • refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
  • cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputaţiei persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităţilor de afaceri şi a pierderii de venituri;
  • includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu îşi va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
  • rezilierea unilaterală extrajudiciară a unui contract pentru bunuri sau servicii, fără a fi îndeplinite condiţiile în acest sens;
  • anularea unei licenţe sau a unui permis;
  • solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.

Cercetarea disciplinară a avertizorului de integritate

În cazul demarării unei cercetări disciplinare a avertizorului de integritate ca urmare a raportării și la solicitarea avertizorului, comisia de disciplină are obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al salariaților la cercetarea disciplinară. Invitația se face printr-un anunț comunicat prin pagina de internet a societății cu cel puțin 3 zile lucrătoare înaintea ședinței de cercetare disciplinară, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate.

Sursa foto: shutterstock.com